Suprafata teritoriului administrativ al comun.ei este predominant montan si colinar, in proporţie de 80%.
Se desfasoara pe versantul vestic al Masivului Tarcu, dealurile submontane ce marginesc malul estic al Culuarului Timis Cema. Intreg teritoriul este inclus in Bazinul hidrografic al Raului Timis,cursul superior, cuprinzand afluentii din malul drept.
Teritoriul administrativ este desfasurat in partea estica a Judetului Caras Severin, intinzandu-se pe axa N-S intre comunele Obreja si Zavoi, din Valea Bistrei, pana la comuna Bolvasnita spre sud, comuna care ajunge pana la varfurile cele mai inalte ale teritoriului judetean – Vf. Tarcu de peste 2000m altitudine. Pe axa E-V, comuna Turnu Ruieni se intinde de la limita administrativa a Municipiului Caransebes, situat pe Timis, pana la izvoarele Raului Sebes. si pana pe culmila MunteluL Mic. Nu atinge direct Culoarul Timis Cerna, deci nu se situeaza pe un traseu de circulatie major ( DN 6 – E 70).
Ca intindere, este a opta comuna din judet, cu o suprafata de 15.129 ha, asemenea altor comune predominant muntoase; cea mai mare suprafata fiind cea a Comunei Zavoi (38.163 ha), urmata de Teregova, Prigor, Berzasca,Bania, Mehadia si Rusca Montana. Spre deosebire de aceste comune,cu o densitate mica a locuitorilor in teritoriu ( intre 11- 17 loc I ha), Comuna Turnu Ruieni, cu cele 6 sate ale ei. ajunge aproape de densitatea medie pe judet in mediul rural (28 loc/ha), fiind de 28,8 loc/ha.
Pe directia N-S, intinderea maxima este de cca. 7 km, iar pe directia E-V, lungimea comunei este de cca. 2.0. krn. Altitudinea maxima este inspre. est,. in Vf. Muntele Mic = 1802 rn altitudine si coboara lent spre vest, spre cursul Timisului, ajungand la o altitudine de cca . 270 m, in zona Poienii Narciselor de langa Zervesti.
“Poiana Narciselor” – arie protejata botanica , este cunoscuta pentru flora spontana de primavara – narcisele (Narcisus stellaris). Se situeaza in stanga Lacului de acumulare Zervesti, la o altitudine de 250 m. Nu este marcata cu imprejuriri si risca sa se degradeze.
Turnul lui Ovidiu este un monument istoric, situat la 2 kilometri de localitatea căreia i-a dat numele, Turnu Ruieni. urnul lui Ovidiu era pe vremuri un turn de alarmare, observare și luptă medieval construit pe locul unui vechi turn roman.
Este un donjon (turn) medieval, aflat azi în stare de ruină, situat în apropierea localității Turnu Ruieni, pe culmea dealului Stârminiţa (altitudine 420m). Construcția cu secțiune patrulateră este înaltă cam de 12 m, în trecut ea având o înălțime probabilă de vreo 13,5 m, interiorul fiind construit etajat, pe patru nivele.
Grosimea zidurilor construite în principal din piatră de râu, calcare, gresii și granit variază de la bază spre vârf , subțiindu-se cu cate 40 de cm pe fiecare nivel începând cu cel de al doilea, de la 3 m până la 1.8 m. Zidurile sunt sprijinite la colțuri cu contraforturi reduse treptat în grosime. Nivelele funcționale ale construcției erau realizate pe planșee de lemn, iar accesul în donjon se făcea printr-o ușă aflată la o înălțime de 7,5 m față de sol, prin intermediul unei scări mobile. În prezent unul din colțuri este complet prăbușit.
Ca parte a sistemului defensiv, turnul era prevăzut la 20-25 de metri de acesta, de jur împrejur cu un șanț de apărare de forma cvasi-circulară, un pod servind trecerii peste adâncitură.
Rolul turnului era unul strategic, de observație, locul propice în care este situat oferind deschidere atât către valea Sebeșului cât și spre culoarul Timiș-Cerna, eventualele mișcări de trupe inamice putând fi văzute din timp, asigurând astfel posibilități eficiente de alarmare.
Donjonul este monument istoric evidențiat în Lista Monumentelor Istorice din România cu codul CS-II-m-B-11218.
MUNTELE MIC
În masivul muntos Retezat-Godeanu din partea nord-vestică a Carpaţilor Meridionali, cel mai înalt vârf este Muntele Mic, cu o înălţime de 1.802 metri, încadrat geografic în Munţii Ţarcu.
La Muntele Mic se poate ajunge de la Caransebeş, apoi prin Zerveşti şi Borlova, până la Valea Craiu, de unde există o linie cu telescaun către staţiunea Muntele Mic, aflată la altitudinea de 1.525 de metri. Cu o lungime de 3,5 kilometri şi o diferenţă de nivel de 799 metri, este cel mai lung traseu de acest tip din ţară.
Există şi un drum asfaltat, de 13 kilometri.
Ascensiunea spre staţiune e relativ uşoară iar priveliştea panoramică oferită iubitorilor de peisaje alpine stâncoase, cu numeroasele lacuri glaciare din văi, este deosebit de pitorească, această zonă fiind recunoscută ca una dintre cele mai frumoase din ţară.
Turismul pe Muntele Mic a început prin anii ’30 ai secolului trecut, când s-au construit primele vile pentru cazare, care totalizau în jur de 200 de locuri. În acei ani, şi municipalitatea timişoreană a construit vile la Muntele Mic. În 1935, la iniţiativa ing. dr. Corneliu Miklosi, director al întreprinderii electrice şi a tramvaielor comunale din Timişoara, s-a realizat la Muntele Mic un vast program de construcţii turistice, cu numeroase utilităţi, astfel încât, în scurt timp, Muntele Mic era considerată cea mai modernă staţiune de sporturi de iarnă din ţară. Tot atunci s-a construit un grup electrogen propriu, cu întreaga infrastructură, şi o linie telefonică, racordată la reţea. Pe un teren concesionat de primăria comunei Borlova, primăria Timişoara a ridicat aici vila „Bela Vista”, cu toate facilităţile necesare, considerată la vremea respectivă cea mai modernă vilă, şi vila „Brădişor”. După instaurarea regimului comunist, primăria Timişoara a fost evacuată abuziv din vilele construite pe cheltuială proprie iar acestea au fost naţionalizate. În 1948, întregul platou de la Muntele Mic a fost declarat de statul român zonă interzisă accesului persoanelor fizice şi a fost îngrădit. S-a construit aici o staţie de bruiaj pentru posturile de radio „Europa liberă” şi „Vocea Americii” iar zona a fost exploatată în regim militar până în 1959, când unităţile militare au fost retrase. Vilele au trecut în administrarea OJT dar fiind prost gospodărite, au devenit nerentabile. După 1990, vila „Brădişor” a dobândit un alt proprietar iar vila „Bela Vista” a fost distrusă.
Crucea văzută din cupola catedralei timişorene
În vara anului 1936, la cota de 1670 de metri, a fost inaugurată Crucea de pe Muntele Mic, monument închinat eroilor bănăţeni din zona de graniţă care au luptat în războiul pentru reîntregire, ridicat tot de municipalitatea timişoreană. Realizată din tulpini de brad, crucea avea o înălţime de 25 de metri şi era iluminată în timpul nopţii de patru reflectoare. După construirea catedralei timişorene, se spune că în nopţile senine crucea putea fi văzută din cupola acesteia. Vechiul monument a fost înlocuit în 2004 de o nouă cruce cu structură metalică, aproape la fel de înaltă ca cea de pe Caraiman şi iluminată feeric în timpul nopţii cu ajutorul unui sistem propriu de producere a energiei electrice.
Primăria mai construise aici o bisericuţă de lemn ridicată în stilul celor din Maramureş şi schitul Sf. Prooroc Ilie, sfinţite la 1 mai 1940 de Vasile Lăzărescu, pe atunci episcop al Caransebeşului. Catapeteasma bisericii, din lemn de stejar, a fost sculptată de artistul timişorean Ştefan Gajo, cel care a sculptat şi mobilierul de lemn din interiorul catedralei mitropolitane timişorene.
Viaţa monahală de pe Muntele Mic a fost interzisă în anii comunismului, fiind reluată abia după 1991.
De câţiva ani a devenit o tradiţie ca Episcopia Caransebeşului, în administrarea cărora se află acum biserica şi crucea, să organizeze în 14 septembrie, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, un pelerinaj la crucea de pe munte, pentru cinstirea memoriei eroilor bănăţeni. Pelerinaje au loc şi în 20 iulie, de sărbătoarea Sfântului Ilie.
Oferta turistică Începând cu anii ’60 s-au construit noi hoteluri, s-a dat în folosinţă teleschiul iar mai târziu telescaunul care face legătura cu Valea Craiu dar în prezent posibilităţi de cazare există doar la cabane şi pensiuni private. Muntele Mic este o staţiune atractivă din punct de vedere turistic mai ales iarna, când pantele muntelui se transformă în pârtii de schi cu diferite grade de dificultate.
Zăpada are aici o grosime medie de un metru iar anotimpul rece durează uneori din noiembrie până în mai.
În împrejurimi se pot organiza partide de vânătoare şi pescuit, competiţii şi evenimente pentru amatorii de sporturi cu motor pe teren accidentat iar iubitorii de alpinism şi de zboruri cu parapanta pot găsi câteva locuri potrivite pentru ascensiuni şi zboruri line. De la Muntele Mic pornesc câteva trasee montane de trei-patru ore spre obiectivele turistice mai apropiate: Ţarcu şi Căleanu, Cuntu şi sau Poiana Mărului.